Cum să setezi termostatul toamna pentru a reduce facturile la încălzire în timpul iernii

Un singur grad mai mic schimbă factura?

Reglajele termice în locuință: ghid detaliat pentru o factură de gaze optimizată pe iarnă

Cu bugetul familial supus unor tensiuni constante din cauza creșterii prețurilor la alimente, servicii publice și bunuri de consum, cetățenii din România caută neîncetat căi practice de a-și aminti cheltuielile. O soluție surprinzător de accesibilă, care nu implică suferința de a trăi în frig, constă în ajustarea inteligentă a termostatului. Această manevră simplă poate transforma semnificativ suma de plată din facturile de iarnă.

Pe măsură ce sezonul rece își face prezența, ajustarea corectă a gradului de încălzire reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de reducere a costurilor cu gazul natural. Obiectivul nu este să se sacrifice confortul, ci să se evite supraîncălzirea spațiilor. În perioada toamnei, un setaj inițial de 19°C pare a fi un compromis excelent. Dacă această valoare pare insuportabil de rece pentru locuitori, termostatul poate fi urcat discret la 20°C.

Având în vedere că exteriorul nu a atins încă temperaturi extreme, setarea centralei la niveluri ridicate de 22 sau 23°C este adesea inutilă, așa cum indică datele de la Energysavingtrust. com.

Pe parcursul lunilor iernii, o temperatură ambientală de aproximativ 20°C este considerată adecvată pentru majoritatea adulților în sănătate, asigurând un echilibru optim între senzația de confort și consumul de combustibil. Persoanele care petrec ore întregi în interior, având un stil de viață sedentar sau percepând frigul mai intens, pot opta pentru o creștere la 21°C. În casele cu locuitori vulnerabili, precum bebeluși, bătrâni sau persoane cu afecțiuni medicale, necesitatea unei călduri suplimentare este frecventă.

Recomandările generale ale experților sugerează menținerea unui interval termic situat între 18 și 21°C, valoare care trebuie, totuși, personalizată în funcție de profilul demografic și starea de sănătate a rezidentilor.

Varierea termică pe parcursul zilei și nopții

Temperatura internă nu ar trebui să rămână statică pe durata întregii zile. Adaptarea setărilor termostatului la ritmul circadian, la prezența fizică în locuință și la programul de somn permite minimizarea consumului fără a sacrifica confortul. În lunile toamnei, menținerea a 19 sau 20°C pe timpul zilei este suficientă. Iarna, când exteriorul devine mult mai frig, nivelul de 20°C acoperă nevoile majorității adulților sănătoși.

Noaptea, este recomandat să se coboare temperatura la 17 sau 18°C, condiție valabilă dacă se utilizează o pătură sau o saltea potrivită pentru anotimp.

Pentru vârstnici sau persoanele cu condiții de sănătate specifice, temperatura din camera de odihnă nu ar trebui să sub 18°C, pentru a preveni disconfortul termic.

Când locuința este golită pentru perioade lungi, setarea termostatului la aproximativ 16°C previne încălzirea inutilă a spațiilor, reducând astfel sarcina energetică a centralei în absența locuitorilor.

Impactul unui singur grad asupra consumului

Chiar și o scădere minimă de un singur grad termic poate genera diferențe măsurabile în bilanțul energetic. De pildă, dacă temperatura externă este de 5°C, iar interiorul este menținut la 21°C, diferența termică este de 16 grade. Reducerea temperaturii interne diminuează direct fluxul de căldură pierdut spre exterior. În scenariul descris, coborârea setării de la 21 la 20°C duce la o scădere a necesarului de căldură de aproximativ 6,3%. Dacă se alege un prag de 19°C, reducerea estimată crește la 12,5%.

Pe timpul nopții, cu termostatul fixat la 18°C, necesarul de căldură scade cu aproximativ 18,8% comparativ cu nivelul de 21°C. Cea mai mare economie se realizează când casa este goală și temperatura este redusă la 16°C, situând scăderea necesarului de căldură la aproximativ 31,3% față de menținerea constantă a a 21°C.

Este important de menționat că aceste procente nu se traduc automat în aceeași reducere a facturii finale. Calculatoarele sunt indicative, reprezentând scăderea necesarului de căldură în orele respective, sub premisa unei temperaturi externe de 5°C.

În practică, consumul final este influențat de calitatea izolației clădirii, de fluctuațiile meteorologice, de radiația solară incidentă și de energia cheltuită pentru reîncălzirea rapidă a încăperilor după o perioadă de răcire.

Strategia cea mai simplă de economisire constă în alinierea temperaturii la programul individual. Nu este obligatoriu să menții 21°C când dormi sau când absența ta durează câteva ore. O valoare termică inferioară, calibrată pe necesitățile reale ale familiei, contribuie la diminuarea consumului, păstrând totuși nivelul de confort necesar.

Reglarea temperaturii în absența locuitorilor

Termostatul influențează consumul!

Dacă absența de acasă durează între 6 și 10 ore, este rațional să se reducă temperatura internă cu aproximativ 4 grade Celsius. Dacă setarea obişnuită este de 20°C, aceasta poate fi coborâtă la 16°C pe durata absenței. Această abordare este ideală pentru locuințele fără copii mici, vârstnici sau persoane cu probleme de sănătate care necesită o căldură ridicată.

Oprirea completă a centralei nu este recomandată.

Menținerea unei temperaturi de bază previne racirea excesivă a structurii clădirii și scade riscul formării condensului și al umezelii, fenomen periculos mai ales în camerele cu pereți expuși la frig.

O reducere termică de aproximativ 4 până la 5,5 grade Celsius, aplicată timp de opt ore zilnic, poate generă economii anuale de până la 10% din energia destinată încălzirii și răcirii.

Pentru contextualizare, considerăm o locuință cu un consum anual de 10.000 kWh de gaz exclusiv pentru încălzire. O economie de 10% echivalează cu 1.000 kWh de gaz nefolosiți într-un an. Chiar și o scădere permanentă de un singur grad termic are un impact semnificativ. Conform estimărilor europene, fiecare grad în minus poate diminua consumul de încălzire cu aproximativ 7%. În exemplul nostru, aceasta se traduce prin o economie anuală de circa 700 kWh.

De asemenea, este esențial de reținut că facturarea gazelor naturale se bazează pe energia consumată, măsurată în kilowați-oră (kWh), nu doar pe volumul fizic al gazului. Volumul exprimat în metri cubi este convertit în kWh folosind puterea calorifică superioară (PCS), valoare care fluctuează în funcție de zona geografică și de intervalul de facturare.

Corelația dintre setarea termostatului și consumul de gaze

Temperatura selectată pe display-ul termostatului dictează direct volumul de gaz ars pentru menținerea confortului. Cu cât obiectivul termic este mai ridicat, cu atât centrala trebuie să lucreze mai intens. Acest mecanism este determinat de faptul că orice clădire disipează căldură prin pereți, deschideri ferestrelor, acoperiș și prin infiltrarea aerului rece exterior. Diferența termică dintre interior și exterior este direct proporțională cu pierderile de energie, conform analizei de la IEA. org.

Reducerea termostatului la 20°C micșorează această diferență la 15 grade.

În acest context, pierderile termice pot fi cu aproximativ 6,25% mai reduse. Estimările tehnice confirmă că scăderea temperaturii interioare cu un singur grad generează economii de circa 7% din energia de încălzire. Totuși, eficiența variază în funcție de severitatea frigului exterior.

De exemplu, într-o zi cu -5°C, reducerea de la 21 la 20°C duce la o scădere a pierderilor termice de aproximativ 3,8% în acel moment critic.

Optimizarea temperaturii apei din sistemul de încălzire

Alături de setarea termostatului, temperatura apei circulante prin radiatoare joacă un rol crucial. În cazul centralelor în condensare, scăderea temperaturii apei trimise spre calorifere poate diminua consumul de gaz. Când apa returnată în centrală este mai rece, randamentul aparatului crește.

Cercetările energetice indică faptul că limitarea temperaturii apei de alimentare la aproximativ 60°C poate îmbunătăți eficiența centralei cu aproape 4%, provided că instalația asigură încălzirea corespunzătoare a spațiilor la acest nivel.

Măsuri suplimentare pentru reducerea facturilor

În plus față de ajustarea termostatului, există multiple tactici de diminuare a consumului în sezonul rece. Unele sunt gratuite, altele implică investiții modeste, recuperabile pe termen lung prin facturi reduse. Primul pas este verificarea etanșeității. Aerul rece care penetrează prin spațiile din jurul ferestrelor și ușilor forțează centrala să funcționeze suplimentar.

Sigilarea acestor puncte de pierdere poate reduce cheltuielile cu încălzirea și răcirea cu 10 până la 20% în clădirile cu pierderi termice semnificative prin aceste deschideri.

Aceasta nu este o investiție prohibitivă. În România, în anul 2026, garniturile de etanșare costă între 11 și 50 de lei per pachet, variabil în funcție de material și dimensiune. Pentru o locuință standard, bugetul total pentru etanșare poate fi de aproximativ 50 până la 200 de lei, depinzând de numărul de ferestre și uși.

O altă soluție eficientă este instalarea robinetelor termostatice pe radiatoare. Acestea permit controlul independent al temperaturii în fiecare cameră, eliminând încălzirea inutilă a spațiilor rareori ocupate. De exemplu, un dormitor folosit doar seara sau o cameră de oaspeți utilizată ocazional pot fi menținute la o temperatură mai scăzută, fără a afecta climatul din restul casei.