13 credincioși italieni descoperă România pe urmele badantei

De unde provin oamenii pe care îi întâlnim zilnic?

Don Marian Benchea, paroh al comunităților Fontainemore, Issime, Gaby și Lillianes, însoțește credincioșii din Valle d' Aosta într-o călătorie de descoperire a tradițiilor și spiritualității României. O călătorie care devine, de asemenea, o oportunitate de a privi la numeroasele femei românești care trăiesc și lucrează în Italia, adesea alături de bătrânii noștri, purtând de acasă dureri, sacrificii și speranțe, informează Valledaostaglocal. it.

Există călătorii care sunt măsurate în mile și altele care, odată terminate, continuă să-și urmeze drumul în sufletele noastre. Călătoria spre țara îngrijitorilor a început cu o idee simplă și, în același timp, profund umană: să însoțim un grup de credincioși din Valle d' Aosta până la descoperirea României, țara din care multe femei din Italia vin să aibă grijă de bătrânii noștri, să aibă grijă de persoanele vulnerabile și să sprijine familiile care adesea nu pot trăi fără munca lor.

Deci nu a fost doar o vacanță, ci o întâlnire cu rădăcinile, istoria, credința și viața de zi cu zi a unei țări care, prea des, știm din o singură perspectivă: cea a imigrației și a muncii domestice. Un titlu provocator intenționat care ne invită să mergem dincolo de etichete și să recunoaștem, dincolo de o profesie, o poveste personală, o familie, o cultură și un patrimoniu de tradiții.

Am vrut să știm de unde provin mulți dintre oamenii pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi. Acesta este sensul cel mai profund al experienței: transformarea unei prezențe familiare, adesea considerată a fi înțeleasă de sine, într-o ocazie de cunoaștere reciprocă.

Călătoria începe sâmbătă, 10 octombrie, însoțită de Don Marian și de 13 credincioși din comunitatea Gaby și de grupul de oameni care își petrec verile acolo. În fața lor sunt aproximativ 1.300 de kilometri de drumuri prin nordul și centrul României.

Am fost pregătiți să descoperim un mod de viață și o credință care, în unele sate, păstrează încă o forță extraordinară, își amintește preotul.

Am vrut să întâlnim oameni, să-i cunoaștem obiceiurile, să vedem obiceiurile tradiționale și să înțelegem mai multe despre o țară care, pentru mulți dintre noi, era doar un nume.

Aici, arta nu este doar un element decorativ.

O stare de spirit care va însoți grupul toată săptămâna!

Este o formă de cateheză, o poveste povestită prin imagini, care a călătorit prin secole și continuă să vorbească celor care trec pragul acestui loc sacru.

Există locuri în care frumusețea te obligă să te oprești, remarcă Don Marian. Nu poți doar să privești. Trebuie să-ți iei timp să asculți ce îți spune locul ăla.

Este o stare de spirit care va însoți grupul pe tot parcursul săptămânii: să încetinească, să observe și să fie surprins. Din liniștea mănăstirilor, călătoria continuă până la Maramures, regiunea situată la capătul de nord al României, la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina.

Aici, peisajul păstrează amintirea unei Europe rurale care, în altă parte, aproape a dispărut. Drumurile treceau prin case din lemn, câmpuri, pădure și dealuri. Casele sunt clăsite cu garduri și porți mari, sculptate, pe care apar animale, cruce, simboluri și numele familiei care le-a comandat.

Viața este încă organizată în jurul casei, hambarului, șobolanului și animalelor.

În unele curți se pot vedea vaci, cai, porci și păsări, iar căruțele de lemn continuă să fie folosite pentru muncă, nu doar ca o povestire populară.

Este o lume care se desfășoară treptat fără a avea nevoie de multe explicații.

Într-un moment am auzit zgomotul copiilor și m-am întors, relatează preotul. Se apropie un car de lemn, atras de doi cai.

Era un tânăr în ea.