România ar putea redeveni exportator de energie până în 2027 datorită noilor proiecte energetice

Impactul se resimte imediat în prețuri!

Până în anul 2027, România are potențialul de a-și recâștiga statutul de exportator net de energie electrică, apropiindu-se astfel de obiectivul independenței energetice.

Această perspectivă se bazează pe realizarea în timp util a marilor proiecte hibride, incluzând centralele pe gaze situate la Mintia și Iernut, precum și pe extracția gazelor din Marea Neagră.

Analizele recente sugerează că prețurile la curent ar putea înregistra o scădere semnificativă în câteva luni. Totuși, înainte de a ajunge la acest rezultat, țara traversează cel mai dificil sezon rece pentru sistemul energetic în ultimul deceniu.

Sistemul energetic național se află în stare de alertă din 1 august.

Cele două reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă, care în mod normal asigură aproximativ o cincime din producția totală de electricitate a țării, sunt oprite de aproape trei luni.

Cauza principală o constituie seceta, care a coborât nivelul Dunării sub pragul necesar pentru răcirea instalațiilor nucleare. Aceeași lipsă de apă a redus serios producția hidrocentralelor. Analiza realizată de Frames evidențiază că România a pierdut temporar exact acele surse care produceau constant, la costuri mici și care asigurau echilibrul rețelei oricând.

Impactul se resimte imediat în prețuri. În data de 28 octombrie, piața românească a înregistrat cel mai ridicat preț mediu dintre cele 34 de piețe europene urmărite zilnic, atingând aproximativ 311 euro pe megawatt-oră.

În aceeași zi, Germania a înregistrat circa 249 de euro, Franța circa 253, în timp ce țările nordice au rămas sub 10 euro. În intervalul de seară, între orele 21:15 și 21:30, prețul la București a urcat peste 434 de euro pe megawatt-oră.

Deși aceste cifre nu se transmit imediat în facturile populației, protejate parțial de contractele cu preț fix, ele afectează rapid costurile industriei și comerțului, cu un efect întârziat asupra prețurilor de consum final.

Cea mai mare speranță pentru lunile reci provine de la centrala de la Mintia. Această nouă centrală în ciclu combinat pe gaze, construită de grupul Mass Global, are o capacitate totală proiectată de aproximativ 1.700 de megawați și o investiție de circa 1,4 miliarde de euro.

Prima turbină a început să trimită energie în rețea pe 15 octombrie, iar calendarul operatorului de transport prevede ca aproximativ 1.000 de megawați să fie disponibili până la sfârșitul anului.

Această cantitate ar fi echivalentul a aproape 12% din capacitatea funcțională actuală a sistemului.

La aceasta se adaugă centrala de la Iernut, de 430 de megawați, un proiect întârziat de aproximativ cinci ani, care ar trebui să intre în producție cel mai probabil în prima parte a lui 2027.

Adrian Negrescu explică rolul Mintiei!

Analizatorii subliniază că rolul acestor centrale este unul de echilibru, nu neapărat de ieftinire a energiei.

Acestea pot produce oricând, indiferent de vreme, acoperind exact orele de seară în care România importă astăzi energie la prețuri foarte mari. Totuși, costul electricității produse la Mintia rămâne legat de prețul gazelor naturale și de cel al certificatelor de emisii de carbon.

Adrian Negrescu, managerul Frames, explică că Mintia este o veste foarte bună pentru siguranța sistemului în această iarnă, deoarece reduce riscul dependenței de importuri în orele de vârf.

El precizează însă că nu trebuie să ne așteptăm ca o centrală pe gaze să facă energia ieftină, ci ea stabilizează sistemul, în timp ce prețul depinde de piața gazelor.

Noul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță, a stabilit o țintă ambițioasă: conectarea a 5.800 de megawați noi de producție până la sfârșitul lui 2027, inclusiv din surse regenerabile și din centrale care funcționează indiferent de condițiile meteo. Ministrul a impus o condiție clară pentru centralele pe cărbune: acestea pot rămâne în funcțiune până când există suficientă capacitate nouă care să le înlocuiască. Această abordare reprezintă o schimbare față de anii anteriori, când România s-a angajat să închidă capacități înainte de a construi altele.

Printre prioritățile anunțate se numără stocarea energiei prin baterii și centrale hidro cu acumulare prin pompaj, cu scopul de a reduce importurile scumpe din anumite intervale orare.

De asemenea, se prevede relansarea proiectelor eoliene offshore din Marea Neagră, iar extracția gazelor din perimetrul de mare adâncime este programată pentru prima jumătate a lui 2027.

Repornirea reactoarelor de la Cernavodă a fost descrisă drept o urgență națională, alături de soluții tehnice pentru a preveni repetarea situației în anii secetoși. Negrescu subliniază că ținta de 5.800 de megawați este realistă doar dacă statul încetează să fie o frână. Investitorii privați au demonstrat capacitatea de a construi rapid, dar rețeaua, avizele și racordările avansează mult mai lent decât șantierele. Decizia de a nu mai închide centralele pe cărbune până nu există o înlocuire este o măsură de bun-simț, care ar fi trebuit luată de la început.

Cea mai rapidă transformare a sistemului energetic românesc a avut loc pe acoperișuri și pe terenuri agricole convertite în parcuri fotovoltaice. Numărul prosumatorilor a depășit 300.000 la începutul acestui an, cu o capacitate instalată de aproximativ 3.400 de megawați, o creștere de peste două ori față de sfârșitul lui 2023.

În primele opt luni din 2026 s-au conectat la rețea peste 2.500 de megawați noi, dintre care mai mult de jumătate în solar și peste 660 de megawați în stocare.

Operatorul de transport estimează încă aproximativ 2.000 de megawați până la finalul anului, jumătate dintre ei în baterii. Următorul val de investiții vizează proiectele hibride de mari dimensiuni.

Parcul de la Ogrezeni, situat în județul Giurgiu și dezvoltat de compania austriacă Enery, combină 534 de megawați de panouri fotovoltaice cu un sistem de stocare de peste un gigawatt-oră.

Autoritățile susțin aceste inițiative?

Investiția totală depășește 460 de milioane de euro, iar finalizarea este programată pentru vara lui 2027. Negrescu afirmă că este un proiect de amploare, care demonstrează existența unui potențial, dar succesul depinde de modul în care statul tratează acest tip de investiție privată.

Dacă autoritățile susțin aceste inițiative prin toate metodele posibile, inclusiv cele fiscale, rezultatele vor fi mai bune decât dacă se limitează la a impune taxe suplimentare celor care au curajul de a investi în România.

Valoarea acestor proiecte provine din combinația dintre producție și stocare. Panourile solare produc energie ieftină la prânz, iar bateriile păstrează energia pentru seară, tocmai când România plătește astăzi cele mai mari prețuri. În acest moment, sistemul funcționează invers: la prânz, țara produce mai mult decât consumă și vinde surplusul vecinilor la prețuri mici, iar seara, după apus, cumpără înapoi energie la prețuri de câteva ori mai mari.

Sistemul dispune de aproximativ 2.000 de megawați de baterii, dar specialiștii apreciază că ar fi nevoie de cel puţin 3.500 pentru a valorifica eficient energia eoliană și solară deja instalate.

Dacă intră în funcțiune în calendarul anunțat, România are șanse serioase să devină din nou exportator net de electricitate în 2027 și să se apropie de independența energetică.

Condiția decisivă este însă rețeaua.

Racordarea prosumatorilor și a parcurilor fotovoltaice avansează mult mai lent decât construcția lor: doar 41% dintre proiectele care au primit aviz tehnic au ajuns să fie conectate în termen de un an și jumătate. În zilele cu mult soare, rețeaua din anumite zone ajunge la limita capacității, iar energia produsă nu poate fi preluată.

Transelectrica are un plan de investiții de peste 2 miliarde de euro pe zece ani, dar ritmul trebuie accelerat pentru a ține pasul cu investițiile private.

Negrescu precizează că independența energetică nu mai depinde de cât producem, ci de cât reușim să transportăm și să stocăm. Există deja mii de megawați solari care lucrează la jumătate de capacitate pentru că rețeaua nu îi poate prelua. Dacă Transelectrica rezolvă blocajele de transport, parcurile hibride de tipul celui de la Ogrezeni pot schimba complet echilibrul sistemului încă din 2027.

Întrebarea centrală pentru familii și companii este dacă o producție internă mai mare va duce la facturi mai mici. Analizatorii de la Frames oferă un răspuns în două părți. Prima parte indică că România nu va avea un preț angro complet separat de cel european. Bursa de energie de la București funcționează cuplat cu piețele din regiune, iar electricitatea se îndreaptă mereu spre piața care plătește mai mult, în limita capacității liniilor de interconexiune.

Prețul de referință va rămâne, așadar, apropiat de cel din Ungaria, Bulgaria și restul Europei Centrale.

A doua parte este mai încurajatoare: cu mai multă energie disponibilă seara, România poate ieși din situația în care plătește cel mai scump preț din regiune, cum s-a întâmplat la sfârșitul lui octombrie.

Estimările Frames arată că vârfurile de preț vor deveni mai rare și mai mici, iar diferența dintre orele ieftine de la prânz și cele scumpe de seară se va reduce.