Casa parohială din Roșia Montană devine baza voluntarilor care restaurează patrimoniul

Ce se ascultă într-o casă veche?

Patrimoniul arhitectonic din Roșia Montană, un peisaj marcat de secole de activitate minieră, păstrează în casele parohiale și în lăcașurile de cult memoria colectivă a comunităților care au locuit și slujit aici. Recuperarea acestor clădiri nu este doar o activitate de renovare fizică, ci un proces complex care necesită cercetare riguroasă, aplicarea meșteșugurilor tradiționale și o colaborare strânsă cu locuitorii și cu specialiștii din domenii precum arhitectura, istoria și construcțiile.

În acest context, Casa parohială unitariană a fost transformată într-un punct de sprijin pentru voluntarii implicați în salvarea moștenirii locale.

Istoricul acestei clădiri începe în 1933, când a fost reconstruită peste o pivniță boltită mai veche.

Cum s-a salvat clădirea din 1933?

În anul 2007, fațada clădirii prezenta o situație critică, cu pericolul ca partea frontală să se desprindă spre stradă. Intervenția de urgență din acel an a avut ca scop principal stabilizarea structurii, pentru a permite continuarea lucrărilor în anii următori. Lucrările au cuprins reparații la acoperiș, la zidărie și la elementele din lemn, efectuate printr-o serie de campanii succesive.

Astăzi, această casă, identificată ca unitariană nr. 391, găzduiește voluntarii programului „Adoptă o Casă”, oferind spații de cazare și de lucru pentru cei care participă la păstrarea patrimoniului local.

Povestea intervențiilor asupra ansamblului greco-catolic și a Casei Reformată este prezentată în cel de-al cincilea episod al seriei documentare „Cine ascultă o casă?”, produsă de Cronicari Digitali. Acest episod devine disponibil pe canalul de YouTube al platformei începând de joi, 29 octombrie 2026.

Ce arată episodul nou al documentarului?

Echipa Asociației ARA descrie în materialul cum campaniile de restaurare se succedă an după an, subliniind că grija pentru o clădire istorică nu se oprește la încheierea lucrărilor, ci continuă prin verificări regulate, precum verificarea acoperișului după furtuni sau înlocuirea șindrililor uzate.

La ansamblul greco-catolic, demersurile au pornit cu refacerea unei șuri, un efort inițial care s-a extins ulterior la casa parohială și la o parte a bisericii. În apropiere, Biserica greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului”, datată în 1741, a trecut prin etape de consolidare a arcelor, instalarea unor tiranți și reparații ale șarpantei. În interior, tabla de pe navă și altar a fost înlocuită cu șindrilă, o decizie tehnologică care răspunde necesităților de conservare.

Preotul implicat în proiect mărturisește că, de multe ori, vine și se oprește la poartă pentru a privi casa, înainte de a intra în curte, exprimind o legătură emoțională profundă cu locul.

Cum s-a restaurat biserica din 1741?

Pentru el, imaginea finală a clădirii recuperate depășește așteptările inițiale.

Casa parohială greco-catolică, identificată ca nr. 137, este legată de numele lui Simion Balint și de etapa de construcție din 1854.

În contrast, Casa Reformată, ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a îndeplinit în timp diverse funcții: oficiu parohial, locuințe, spații comerciale și chiar o farmacie.

Fațada simetrică spre stradă și cursiva spre curte păstrează repere ale arhitecturii locale, iar lucrările de restaurare vizează recuperarea unei clădiri cu o istorie funcțională diversificată.

Cum se învață meșteșugul pe șantier?

Procesul de restaurare pune un accent deosebit pe cercetarea preliminară. Specialiștii explică că descoperirea de fisuri și fracturi după descoperirea tencuielilor poate impune sprijiniri suplimentare.

Alegerea materialelor și tehnicilor trebuie să fie în armonie cu construcția existentă și cu tipul degradărilor găsite.

În acest sens, meșterii șindrilari din Albac demonstrează alegerea lemnului și prelucrarea lui manuală, în timp ce alți specialiști detaliază importanța mortarului de var în eliminarea umezelii din zidării.

Cum se transformă o casă parohială în spațiu cultural?

Voluntarii și studenții au șansa de a învăța aceste tehnici direct pe șantier, o metodă care asigură transmiterea meșteșugului pentru viitorul clădirilor istorice.

Proiectul cultural „Cine ascultă o casă?” se află la ediția a V-a și este derulat de Asociația Human Made Art prin platforma Cronicari Digitali.

Inițiativa beneficiază de sprijinul Ordinului Arhitecților din România și din Timbrul de Arhitectură.

Ce este Cronicari Digitali?

Printre partenerii instituționali se numără Institutul Național al Patrimoniului, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul ASTRA.

Partenerii media includ Radio România Cultural, Revista Zeppelin, Igloo Magazine și MATEK.

Platforma Cronicari Digitali, produsă de agenția de PR Zaga Brand, Asociația Human Made Art și Institutul Național al Patrimoniului, a reușit să adune o comunitate vastă de persoane pasionate de valori culturale. Ea derulează anual proiecte offline și online care se disting prin creativitate și metode inovative de storytelling digital, acoperind domenii precum patrimoniul cultural, turismul, gastronomia și multietnicitatea.