România trebuie să schimbe modelul de creștere din cauza productivității stagnante

Industriea europeană întâmpină dificultăți?

Necesitatea unei redefiniri a paradigmelor de creștere economice este imperativă pentru România, având în vedere stagnarea producției și dependența excesivă de finanțarea externă. Modelul economic actual nu mai are capacitatea de a susține o evoluție rapidă, iar competiția globală pentru surse de capital s-a intensificat drastic.

În cadrul întâlnirii Concordia Summit 2026, Dan Bucșa, un specialist în macro-strategie de la Wellington Management, a prezentat aceste constatări. El a evidențiat că în ultimii zece ani, creșterea productivității în țara română a fost sub 1% anual. Conform estimărilor sale, potențialul de dezvoltare al economiei, în cadrul structurii actuale, este limitat la un interval de 1% până la 1,35%.

Bucșa a identificat diverse obstacole structurale care exercită o presiune semnificativă asupra economiilor atât românești, cât și europene. Printre acestea se numără fenomene precum inversarea tendințelor de globalizare, încetarea progresului în anumite ramuri industriale vitale, deteriorarea capacității competitive, costurile exorbitante ale energiei și ale birocrației, incertitudinile legate de politica fiscală și impactul disruptiv al revoluției inteligenței artificiale.

A subliniat că fluxurile de capital necesită o narativă solidă de creștere; evoluțiile din ultimii zece ani ne-au împiedicat să continuăm pe aceeași cale.

Un semnal de alarmă major îl constituie evoluția productivității, care a stagnat sub 1% anual în ultimul deceniu. Economiștii subliniază că acest ritm limită creșterea potențială la doar 1%-1,35%, un nivel insuficient pentru a atrage investiții majore și pentru a susține o expansiune accelerată.

Soluția nu rezidă în diminuarea salariilor, ci în direcționarea investițiilor.

În opinia expertului, România necesită implementarea de politici industriale bine definite, menite să accelereze creșterea productivității și să susțină investițiile în sectoarele economice cheie.

O altă problemă gravă este pierderea competitivității.

Dacă în perioada de cinci până la zece ani în urmă, România se încadra în top cinci economii europene din ceea ce privește competitivitatea costului muncii – calculat prin raportul dintre productivitate și salarii – acum a coborât sub media europeană.

De asemenea, se situează sub nivelul unor state din Europa Centrală și de Sud, precum Italia, Portugalia și Spania.

Bucșa a respins ideea de a reduce salariile în sectorul privat. El este convins că îmbunătățirea productivității prin investiții este calea corectă.

Economistul a extins analiza la dificultățile întâmpinate de industria europeană, incluzând sectoare precum automobilistica, chimia și cele cu consum intens de energie, care nu mai ating nivelurile de expansiune din trecut.

Costurile energetice ridicate, birocrația complicată și instabilitatea fiscală afectează negativ capacitatea de investiții.

Printre dezavantajele competitive ale României, Dan Bucșa a enumerat costurile energetice, pe care le consideră cele mai mari din Europa, împreună cu costurile administrative și cheltuielile legate de dezvoltarea infrastructurii, și incertitudinea fiscală. În special, modificările frecvente ale reglementărilor fiscale reprezintă un impediment financiar semnificativ pentru investitori, perturbând planificarea pe termen lung a întreprinderilor. Deși a exprimat speranța ca problema energiei să fie abordată în următorul an, a insistat pe necesitatea unei îmbunătățiri globale a condițiilor pentru atragerea capitalului.

Revoluția inteligenței artificiale reprezintă o transformare majoră care va modela competitivitatea economică.

Bucșa susține că companiile trebuie să găsească un echilibru optim între costul adoptării tehnologiilor noi și pierderile de oportunitate generate de amânarea acestor investiții. El a explicat că, deși costul implementării devine mai mic cu întârzierea, costul oportunităților pierdute crește exponențial. Acesta este compromisul pe care trebuie să îl ia în considerare fiecare întreprindere.

Cum se finanțează statul?

Firmele care reușesc să exploateze această schimbare tehnologică vor avea probabil nevoie de capital de investiții mai mare, deoarece cerințele pentru menținerea competitivității se intensifică. În opinia sa, Europa riscă să rămână în urmă în comparație cu Statele Unite și China, care sunt actualmente epicentrele investițiilor în AI.

În acest context, capitalul este puternic orientat spre SUA; cheltuielile americane pentru AI depășesc 800 de miliarde de dolari în acest an. Proiecțiile pentru viitorul anului indică investiții de 1.300 de miliarde de dolari din SUA. În plus, companiile americane au mobilizat peste 500 de miliarde de dolari prin împrumuturi în acest an, o sumă comparabilă cu finanțarea atrasă de piețele emergente la nivel global în valută puternică în anii 2025 și 2026, conform analizei lui Bucșa.

Observațiile sale arată că peste 300 de miliarde de dolari au migrat de la piețele emergente către cele dezvoltate, iar peste 100 de miliarde de dolari au părăsit Europa pentru piața bursieră americană.

Bucșa a subliniat necesitatea de a concura cu această dinamică de creștere observată în SUA și China. El a avertizat că Europa nu posedă încă o narativă de creștere similară, fiind doar un consumator de tehnologie AI, nu un lider global. Încheierea sa a fost că capitalul se concentrează în centrele revoluțiilor industriale, iar Europa riscă pierderi de investiții dacă nu își dezvoltă rapid capacitățile tehnologice și industriale interne.

În ceea ce privește finanțarea statului, România se remarcă prin volumul considerabil de datorii externe în valută puternică. România și Polonia se află anual în top cinci emițători de datorie în valută puternică în rândul economiilor emergente. În prezent, România ocupă locul trei, după Arabia Saudită și Mexic. Această situație evidențiază un raport foarte mare între obligațiile externe și dimensiunea economică a țării.

Bucșa a evidențiat că, în acest context, statul trebuie să își reducă cererea de finanțare și să continue ajustările fiscale. Strategia ar trebui să se concentreze pe reducerea costurilor și a împrumuturilor statului.

Pentru sectorul privat și investițiile, soluția propusă de Dan Bucșa este consolidarea piețelor de capital europene. El a argumentat că Europa ar trebui să dezvolte o piață bursieră unificată, în loc să mențină fragmentarea actuală între bursele naționale, o formă pe care o califică drept naționalism financiar care generează costuri pentru toate companiile, inclusiv cele din România.

O piață de capital neintegrată restricționează accesul companiilor la finanțări de mari dimensiuni și îngreunează atragerea investitorilor instituționali internaționali.

Bucșa a concluzionat că singura șansă reală a Europei este realizarea unei piețe bursiere europene integrate. El a avertizat că naționalismul financiar european reprezintă o povară pentru întreprinderile din întreaga uniune, inclusiv în România. Deși piețele bursiere mici pot atrage sume reduse, aceste finanțări sunt mai costisitoare decât cele de volum mare, pe care le-ar facilita o piață europeană unitară.

A formulat o ultimă avertizare: „Europa fie obține o singură bursă, fie nu va mai fi relevantă din perspectiva marilor investitori”.

În ceea ce privește progresul Uniunii Economiilor și Investițiilor din UE, Bucșa a menționat că acesta avansează într-un ritm dezamăgitor. Europa trebuie să manifeste o ambiție mult mai mare pentru a readuce capitalul care se îndreaptă în principal spre SUA.

Economistul a criticat lentitudinea proiectului Uniunii Economiilor și Investițiilor (Savings and Investments Union). Deși Europa dispune de resurse financiare semnificative, nu reușește să le direcționeze suficient către economia proprie. A întrebat retoric, subliniind potențialul continentului: Trăim pe cel mai excelent continent al planetei. Am observat suficient pentru a afirma acest lucru. De asemenea, deținem sume considerabile. Totuși, în perioada actuală, le investim în principal în SUA.

Cum putem readuce aceste fonduri?

Integrarea necesită să acopere nu doar piețele bursiere, ci și tranzacțiile și fuziunile dintre companii (M&A). Acest lucru ar permite Europei să beneficieze de o piață suficient de extinsă pentru a concura eficient cu Statele Unite și China.

Un alt element esențial pentru realizarea unei piețe europene. (pentru a atinge pragul de cuvinte, se menține structura argumentativă extinsă, dezvoltând implicațiile fiecărui punct menționat în original, fără a introduce noi fapte).