Gusturi autentice la Restaurantul Vetrenjaca din Varșez

De ce este acest loc atât de special?

Varșez: O odisee culinară la Vetrenjaca și evocări ale unei copilării petrecute în umbra fereastră spre lume

Zilele trecute am avut ocazia de a descoperi, alături de cei dragi, un loc care promite o experiență gastronomică autentică și de neuitat, Restaurantul Vetrenjaca, situat în inima orașului varșezan. Este un loc care combină perfect gusturile tradiționale sârbesti cu o atmosferă relaxantă, transformând fiecare masă într-o adevărată explozie de arome. Dar nu doar mesele au marcat această vizită; plimbările prin centrul istoric al Varșezului au adăugat un strat suplimentar de farmec întregii experiențe.

Ne-am reîntâlnit cu cafeneaua noastră preferată din centrul vechi, am făcut câteva cumpărături locale și, nu în ultimul rând, am urcat pe deal, în apropierea fortificației cunoscute drept Cetatea Varșezului sau Kula, pentru o perspectivă panoramică deosebită.

Compozitia grupului nostru era completă pentru această excursie sentimentală. Mă aflam însoțită de partenerul meu, Cipi, de prietenul nostru Bogdi și de mama mea, o prezență esențială în orice moment de bucurie familială. Bineînțeles, tata este prezent spiritual, așa cum este în orice fotografie, deoarece îl port mereu cu mine în gânduri și amintiri, indiferent de destinație. Această după-amiază a fost menită să fie o prelungire a sărbătorii zilei mele de naștere, un mod perfect de a-i omagia pe cei apropiați și de a savura o zi de odihnă.

Pentru a înțelege de ce acest loc este atât de special pentru mine, este necesară o scurtă digresiune asupra legăturii mele profunde cu Serbia. Nu este vorba doar despre o moștenire genetică, transmisă de tatăl meu, Ioan, care își trage rădăcinile din familia bunicului meu Jiva, despre care am detaliat anterior în contextul Restaurantului Dinar.

Legătura noastră cu țara vecină este mult mai veche și mai complexă. În esență, Serbia a fost pentru generația noastră, din apropierea frontierei cu fostă Iugoslavie, fereastra prin care priveam spre restul lumii.

Copilăria noastră a fost colorată de desenele animate sârbești, precum cele cu Patak Daca și Dugousko, care ne aduceau zâmbetul pe buze datorită recepției TV excelente pe care o primim de la ei.

Pe măsură ce creșteam, muzica sârbă devinea soundtrack-ul adolescenței noastre, un stil pe care îl ascultăm cu pasiune și în prezent.

Mă mai amintesc cu amuzament cât de fluent vorbeam limba sârbă când eram tânără, comparativ cu eforturile actuale de a lega două propoziții coerente.

Fericirea de după „căderea” comunismului, începând cu anul 1989, este altă amintire puternică.

Erau anii în care puteam ajunge peste graniță pentru a ne procura articole de îmbrăcăminte la modă, precum adidașii înalți și treningurile Sergio Tacchini, dar și produse de îngrijire personală precum Eurocrem și Cipiripi.

Aceste fragmente din copilărie explică de ce, pentru mine, orice călătorie în Serbia, și mai ales în Varșez, este încărcată cu emoții intense și o bucurie pură.

Prima supă de vițel cu tăieței!

Revenind la prezent, vremea a fost favorabilă, având o ușoară înnorare, dar o temperatură plăcut de caldă, condiții ideale pentru mine, care nu suportă căldura excesivă, decât când mă aflu la mare sau îmi fac înotul acasă. Itinerariul nostru a început la Fabrica Eurocrem, aflată la intrarea în Varșez, de unde am plecat cu coșuri pline de dulciuri.

Ulterior, am trecut prin magazinul Dis, achiziționând condimentul Vegeta original și un tort Dobos, împlinindu-mi astfel o dorință pe care o menționasem în postarea dedicată zilei mele de naștere.

La sosirea la Restaurantul Vetrenjaca, cunoscut și sub numele de „Moara de Vant”, entuziasmul nostru a atins cote maxime. Locația este încântătoare, iar terasa, unde ne-am așezat, oferea o vedere splendidă. La ora noastră, spațiul era aproape gol, ceea ce ne-a permis să ne bucurăm de liniște și de aerisirea locului. Ne-am poziționat lângă zona de joacă a copiilor, având o vedere clară spre parcare. Așteptarea mâncării a fost o adevărată provocare, plină de nerăbdare.

Primul preparat servit a fost o supă de vițel cu tăieței făcuți în casă, o delizie apreciată în special de Cipi și de mama mea, care consideră că o masă nu este completă fără o supă sau o ciorbă caldă. Următoarea recomandare a fost salata Sopska, pe care am comandat-o dublu, deoarece consider că este atât de gustoasă încât o porție singură este insuficientă. Dacă nu ați testat până acum acest fel, vă încurajez să faceți o excepție și să o încercați.

Pentru felurile principale, am optat pentru specialitățile casei.

Mama mea a ales un șnițel de porc însoțit de un sos bogat de ciuperci, o combinație pe care o cunoașteți din urmăririle noastre anterioare, știind cât de mult apreciază ciupercile.

Sub straturile de ciuperci se ascundea, surprinzător de fraged, cel mai bun șnițel de porc pe care l-am gustat vreodată. Eu mi-am ales vițelul sub capac, servit cu cartofi, o alegere care s-a dovedit a fi perfectă. Gustul este atât de intens și echilibrat încât cuvintele par insuficiente pentru a-l descrie; intenționez să încerc să reproduc rețeta acasă.

Partenerul meu și prietenul nostru au optat pentru platoul celebru de grill, care includea diverse tipuri de carne la grătar și cartofi prăjiți, toate fiind extraordinar de gustoase.

Masa s-a completat cu bere rece, în special marca Jelen, o bere sârbă apreciată pentru calitatea sa.

Momentul dessert-urilor a adus o notă de umor. Deși chelnerul a preluat întreaga comandă de la început, inclusiv deserturile, am uitat complet că le cerusem.

Astfel, ne-am luptat cu poftă pentru ultimele bucăți de clătite delicioase, fără să ne pese de ordine. Am savurat clătite cu Eurocrem, dar și o porție de clătite cu fructe și înghețată, conform rețetei casei. Frumusețea locului și atmosfera generală ne-au convins că ne vom întoarce cu siguranță.

Ziua s-a încheiat prin centrul Varșezului, plimbându-ne prin parc către cafeneaua noastră preferată. A fost o zi magnifică, plină de momente pozitive, care va rămâne gravată în memoria noastră ca o amintire de familie prețioasă, legând prezentul cu trecutul nostru colectiv din Serbia.