De la casă cu grădină la apartament mic: cum s-a schimbat idealul locuirii în București

Cum s-a născut proiectul?

Cum a schimbat idealul locuirii în București: de la casă cu grădină la apartament mic

Reeditarea cărții „Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină”, de Andrei Răzvan Voinea, se prezintă joi, 29 octombrie, la 18:30, în Sala Noua Galerie, în incinta Muzeului Național al Țăranului Român. Această a doua ediție, revizuită și completată, aduce peste 600 de articole de presă suplimentare, accesibile prin arhive digitalizate, și noi documente despre istoria parcelărilor. La lansare, alături de autor, vor fi prezenți conf. univ.

Bogdan Suditu, președintele Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism (CTATU) din PMB, și conf. univ. Florentina Nițu, de la Facultatea de Istorie a Universității București, care coordonează masteratul „Istorie, resurse culturale și patrimoniu în societatea contemporană”.

Ce aduce nou această ediție?

Între 1908 și 1948, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a construit peste 4.000 de locuințe în 25 de parcelări în periferia Bucureștiului. Proiectul viza îmbunătățirea condițiilor de trai ale celor cu venituri modeste.

Deși aceste zone sunt amintite pentru calitatea lor urbanistică, în realitate au fost ocupate în mare parte de funcționari și de clasa mijlocie.

Fondată în 1908, Societatea a promovat un model de locuire inspirat din principiile urbanistice europene ale epocii, cu case individuale, stil neo-românesc și dotări sociale și culturale.

De ce a eșuat administrația?

Într-un interviu exclusiv, Răzvan Voinea explică: „În 2019 am publicat prima ediție, dar în cei 7 ani scurși am continuat cercetarea de arhivă, am fost pe teren și am vorbit cu mulți oameni din parcelări. În ultimii ani s-a digitizat o mare parte din presa românească, așa că am strâns un număr enorm de documente de arhivă și de interviuri care întăresc argumentul din prima ediție, dar acum e mult mai detaliat.”

Istoricul subliniază dificultățile administrative: „Mai mult decât atât, radicalizarea limbajului arhitectural și păstrarea idealului casei cu grădină, implicit a parcelărilor de la periferia orașului, era foarte, foarte dificil pentru administrație — mă refer la Uzinele Comunale București — să țină pasul cu lucrările edilitare, de infrastructură, apă, canal, ș. a. m. d. Nu puteau să țină pasul cu dezvoltarea orașului.” Voinea menționează că a descoperit numeroase documente care clarifică cronologia unor parcelări, neclare în prima ediție din 2019.

Cercetarea evidențiază și dimensiunea politică a reformei. Inițial destinate clasei muncitoare și pentru combaterea tuberculozei, locuințele au devenit un instrument prin care puterile publice au încercat să câștige sprijinul clasei mijlocii.

Opoziția socialistă a criticat încă de la acea vreme excluderea celor mai vulnerabili, în timp ce creșterea populației, cutremurul din 1940, războiul și bombardamentele au agravat criza locuirii.

Care e dimensiunea politică a reformei?

Pe lângă aspectul istoric, studiuil oferă și utilitate practică pentru rezidenții actuale. Descoperirea de noi documente de arhivă a ajutat proprietarii să localizeze planurile originale ale caselor, informații esențiale pentru renovări și conservare. Volumul, apărut inițial în 2018 și apoi epuizat, atinge cu această reeditare din 2026 un tiraj total de peste 3.000 de exemplare, o cifră notabilă pentru o carte de specialitate despre istoria locuirii în Capitală.

Cartea se bazează pe teza de doctorat a lui Andrei Răzvan Voinea, susținută în 2017 la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, sub îndrumarea Anei Maria Zahariade. Publicarea a beneficiat de sprijinul Ordinului Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură, și al Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID), prin programul „Identitate pentru Viitor”.

Andreia Răzvan Voinea (născut în 1985, Câmpina) este istoric și autor.

Care e utilitatea practică?

A absolvit Facultatea de Istorie în 2008, un master în Studii Culturale Britanice în 2010 (ambele la Universitatea București) și un masterat în istorie central-europeană la Universitatea Central-Europene din Budapesta în 2012.

A obținut titlul de doctor în istoria arhitecturii în 2017. A fost bursier al Academiei Române (2014-2015) și Fulbright Visiting Scholar la Universitatea din Pittsburgh (2016-2017).

A efectuat studii postdoctorale în București (New Europe College, 2020; Institutul de Cercetare al Universității București, 2022) și în Neuchâtel (International Center for Sport Studies, 2021).

Cine e autorul?

A lucrat ca arhivist la Open Society Archives (2012) și ca secretar general de redacție al revistei Arhitext (2014-2015).

Este autorul cărților „Locuințe pentru muncitori și funcționari: Casa Construcțiilor și parcelarea Vatra Luminoasă (1930-1949)” și „Ferentari incomplet: volumul 1 – Politici urbane la o margine de oraș (1846-2011)”.

În prezent, președinează Asociația Studio Zona și predă cursuri de redactare academică.