Cum a schimbat Societatea pentru Locuințe Ieftine cartierele Bucureștiului

De ce istoria locuirii contează azi?

Joi, 29 octombrie, ora 18:30, în Sala Noua Galerie din curtea Muzeului Național al Țăranului Român, se prezintă ediția revizuită a cărții Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Autorul, istoricul Andrei Răzvan Voinea, a actualizat și completat cercetarea sa despre parcelările Societății Comunală pentru Locuințe Ieftine din prima jumătate a secolului XX.

La eveniment, Voinea va fi însoțit de doi specialiști: conf. univ.

Ce rămâne din proiectul de modernizare?

Bogdan Suditu, șeful Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism (CTATU) din Primăria Municipiului București, și conf. univ. Florentina Nițu, din Facultatea de Istorie a Universității București, care coordonează masteratul de Istorie, resurse culturale și patrimoniu în societatea contemporană.

Accesul la o locuință la preț rezonabil e din nou un subiect fierbinte, atât la nivel european, cât și în România.

Ce spune istoricul despre dinamica politică?

Istoria bucureștenă oferă lecții pertinente: în perioada 1908–1948, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a ridicat peste 4.000 de locuințe în 25 de cartiere rezidențiale, vândute inițial pentru cetățenii cu venituri limitate.

Astăzi, aceste cartiere sunt valorizate pentru calitatea lor urbanistică, dar realitatea istorică arată că majoritatea caselor au ajuns în mâna funcționarilor publici și a clasei medii.

Ce găsești în noua ediție?

Înființată în 1908, Societatea a promovat o viziune inspirată din modelele europene ale epocii — orașul-grădină, locuințe individuale în stil neo-românesc, cu dotări sociale și culturale. Zonelor precum Grivița, Floreasca sau Lacul Tei rămân martore ale acestui proiect, unele fiind protejate ca zone construite sau incluse în Lista Monumentelor Istorice.

Ce acoperă cercetarea?

Studierea lui Voinea pune în evidență și latura politică: deși inițial destinate claselor muncitoare și pentru combaterea tuberculozei, locuințele au fost folosite ca mijloc de câștigarea sprijinului clasei medii. Partidul Socialist a ridicat obiecții încă de atunci față de excluderea celor mai vulnerabili. Creșterea demografică, cutremurul din 1940, conflictul mondial și bombardamentele au agravat lipsa de spațiu locativ, iar regimul comunist a desființat Societatea în 1948.

Pe lângă analiza istorică, lucrarea oferă valoare practică pentru rezidenții actuale: descoperirea unor documente noi din arhive a permis proprietarilor să localizeze planurile originale ale locuințelor, esențiale pentru renovare și conservare. Noua ediție include analiza a peste 600 de articole de presă suplimentare și documente noi privind istoria parcelărilor.

Cine e în spatele cărții?

Cercetarea acoperă documentația arhivistică pentru circa 30 de clădiri ridicate de Societate în București, printre care Spitalul Foișor, Imobilul CAM din Piața Lahovary și Căminul Măturătorilor, dar și alte imobile particulare. Cărțea, publicată inițial în 2018 și apoi epuizată, ajunge, odată cu reeditarea din 2026, la un tiraj total de peste 3.000 de exemplare.

Lucrarea se bazează pe teza de doctorat susținută de Andrei Răzvan Voinea în 2017 la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, sub îndrumarea Anei Maria Zahariade. Volumul Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908–1948) a văzut lumina zilei cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură, și al Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID), prin programul Identitate pentru Viitor.