Pensiile ar putea crește în 2027, dar cine se ocupă de vârstnicii singuri?

Costurile îngrijirii la domiciliu apasă greu pe bugetul seniorilor!

Creșterea viitoare a pensiilor pentru anul 2027 este în centrul dezbaterilor publice, dar această temă ascunde o criză mai profundă: lipsa rețelei de sprijin pentru cei care nu au cu cine să împartă greutățile bătrâneții. Deși indexarea veniturilor este esențială pentru puterea de cumpărare, ea nu rezolvă singură problema izolării. În România, aproximativ 1,35 milioane de persoane vârstnice trăiesc singure, conform estimărilor Fundației Regale Margareta a României din 2025.

Pentru acești seniori, o pensie mai mare acoperă facturile, alimentele și medicamentele, dar nu aduce automat un îngrijitor, un mijloc de transport sau o persoană care să monitorizeze starea lor de sănătate.

Problema devine acută când sănătatea se deteriorează și mobilitatea scade. Activitățile de bază, cum ar fi cumpărăturile, curățenia, pregătirea mesei și deplasarea la medic, cer timp, efort și, adesea, ajutorul altei persoane. Pentru un vârstnic singur, aceste sarcini se transformă în obstacole zilnice insurmontabile fără sprijin extern. Barometrul ABC „Bătrânii singuri – Drama nevăzută a României” subliniază că lipsa unei persoane care să observe înrăutățirea stării de sănătate sau să ajute la deplasarea la medic lasă problemele nerezolvate.

Când familia este departe sau nu are resurse, iar serviciile de îngrijire sunt scumpe sau greu accesibile, drumul la medic și nevoile de zi cu zi devin o luptă solitară.

Costurile îngrijirii la domiciliu reprezintă o presiune majoră pe bugetul seniorilor. Datele OECD prezente în Barometrul ABC arată că un scenariu de îngrijire de 6,5 ore pe săptămână echivalează cu aproximativ 37% din venitul median al unui vârstnic din România.

În cazul unei nevoi moderate, estimată la 22,5 ore săptămânale, costul ajunge la 128% din venitul median, înainte de orice sprijin public. Aceste cifre explică de ce mulți seniori renunță la ajutorul de care au nevoie, pentru a acoperi alte cheltuieli esențiale. Responsabilitatea revine adesea familiei, dar nu toate familiile locuiesc aproape, au timp sau resurse suficiente.

Unii vârstnici nu au rude care să le ofere sprijin, lăsându-i singuri în fața dificultăților.

Sistemul de îngrijire pe termen lung din România are limite clare. Țara alocă doar 0,3% din PIB pentru aceste servicii, în timp ce media în țările OECD este de 1,7%.

De asemenea, România dispune de aproximativ un lucrător formal de îngrijire la 100 de persoane peste 65 de ani, comparativ cu cinci la 100 în media OECD.

Aceste diferențe reflectă o capacitate limitată de a răspunde nevoilor unei populații care îmbătrânește rapid.

Pentru un senior care nu își permite servicii private și nu are familie aproape

Pentru un senior care nu își permite servicii private și nu are familie aproape, accesul la ajutor nu este o chestiune de confort, ci o condiție pentru a putea continua să trăiască în siguranță în propria locuință.

Vulnerabilitatea financiară se suprapune peste problema îngrijirii. Datele Eurostat pentru 2025 arată că 28% dintre persoanele de 65 de ani și peste din România se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, față de 18,8% la nivelul Uniunii Europene.

Acest indicator include mai multe forme de vulnerabilitate, nu doar sărăcia monetară, dar arată că o parte semnificativă a populației vârstnice se confruntă cu dificultăți care îi limitează accesul la resursele necesare unui trai decent.

Când venitul nu acoperă toate cheltuielile, serviciile de îngrijire, transportul și ajutorul pentru activitățile zilnice intră în competiție directă cu facturile, alimentele și medicamentele. Un senior poate ajunge să prioritizeze supraviețuirea de bază în detrimentul ajutorului de care are nevoie.

Indexarea pensiilor pentru 2027 rămâne o temă crucială pentru protejarea puterii de cumpărare, dar venitul și îngrijirea rezolvă probleme diferite.

O pensie mai mare poate ajuta la plata cheltuielilor, dar nu garantează că va exista cineva care să ajute un vârstnic care nu se mai poate ridica singur din pat.

Barometrul ABC subliniază necesitatea dezvoltării serviciilor de îngrijire la domiciliu și în comunitate, identificării timpurii a persoanelor expuse riscului de izolare și coordonării mai bune a serviciilor sociale și medicale.

Ajutorul pentru activitățile cotidiene, transportul până la medic și contactul regulat cu alte persoane sunt esențiale pentru menținerea autonomiei. Aceste servicii trebuie să ajungă la cei care le necesită înainte ca situația să se agraveze. Sprijinul la domiciliu și serviciile comunitare pot face diferența între a continua să trăiască în siguranță acasă și a pierde treptat această posibilitate.

Avertismentul Barometrului ABC trece astfel dincolo de discuția exclusivă despre pensii. Ce se întâmplă cu un om care nu se mai poate îngriji singur și nu are pe cine să cheme? Răspunsul arată cât de pregătită este societatea să ofere sprijin celor care au nevoie de el. Un trai decent la vârsta a treia înseamnă atât venituri suficiente, cât și acces la îngrijire, servicii și oameni care pot interveni atunci când este nevoie.

Datele privind riscul de sărăcie sau excluziune socială pentru 2025 provin din Eurostat.