Constructorii văd schemele de ajutor de stat ca pe un credit: După 7 ani, firmele riscă să dea bani înapoi

Ajutorul de stat este o povară pentru construcții!

O problemă serioasă se ridică în domeniul construcțiilor legată de mecanismele de sprijin financiar oferite de stat; aceste ajutoare pot transforma-se într-o povară financiară grea pentru întreprinderi. Conform declarațiilor lui Cristian Erbașu, liderul Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), obligația de a justifica finanțarea prin contribuțiile fiscale plătite pe o perioadă de șapte ani reprezintă o dificultate majoră.

Această condiție este considerată greu de susținut în contextul unui sector caracterizat de marje de profit relativ mici, dar care necesită investiții substanțiale în inovație tehnologică.

În cadrul unei discuții, Erbașu a criticat aspru termeni și condiții ale acestor programe de sprijin, subliniind că îndeplinirea lor este extrem de complicată. Când președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, l-a întrebat despre scăderea utilizării ajutoarelor de stat în construcții, Erbașu a răspuns că eficiența acestor scheme este compromisă dacă normele nu reflectă realitățile economice actuale din România.

Accentul său critic a căzut pe cerința de a recupera investiția pe o deceniu de șapte ani, bazată exclusiv pe taxele și impozitele generate de firme.

În perspectiva lui, structura acestui sistem nu se aseamănă cu un ajutor de stat propriu-zis, ci mai degrabă cu o formă de credit. Motivul este că companiile trebuie să atingă praguri specifice de contribuții fiscale pentru a acoperi costul inițial al investiției. „Când în construcții se impune justificarea prin taxe și impozite pe șapte ani pentru a reuși schema, asta este echivalent cu un credit”, a explicat Erbașu cu claritate.

Acesta a detaliat că proiectele din construcții implică cheltuieli mari, inclusiv pentru adoptarea tehnologiei avansate, în timp ce profiturile rămân modeste. Mai mult, realizarea investițiilor poate duce la o diminuare a numărului de angajați. În aceste circumstanțe dificile, este foarte probabil ca companiile să nu genereze venituri fiscale suficiente pentru a respecta cerințele schemei. Reprezentantul sectorului a avertizat cu fermitate: „Dacă nu reușiți cu schema, vă puteți trezi după șapte ani cu obligația de a returna integral suma primită”.

Acesta a detaliat că proiectele din construcții implică cheltuieli mari

Erbașu a menționat, de asemenea, că a primit solicitări de la consultanți specializați.

Aceștia i-au prezentat soluții pentru a formaliza documentația în așa fel încât să satisfacă cerințele legale ale schemei.

„Unele firme de consultanță mi-au adus propunerea că «noi ne ocupăm de actele necesare pentru ca proiectul să fie aprobat»,” a adăugat el.

În contextul ajutoarelor statale, Erbașu a făcut referire și la entități din industria de prelucrare care au beneficiat de aceste sprijinuri. Bogdan Chirițoiu a intervenit, amintind că firmele care primesc finanțare au obligația legală de a menține activitatea investiției. Totuși, Erbașu a ridicat o problemă crucială: ce se întâmplă cu recuperarea fondurilor dacă companiile nu mai pot continua operațiunile? A menționat cazuri de insolvență după primirea ajutorului de stat, punând sub semnul întrebării capacitatea statului de a recupera sumele acordate în astfel de situații critice.

Un alt participant la dialog a evidențiat faptul că unele companii din industria prelucrătoare, după ce au primit finanțare, au ulterior închis unitățile de producție. Acest fapt subliniază riscul existent în aplicarea acestor programe de sprijin. Această situație necesită o revizuire urgentă a mecanismelor de monitorizare și a condițiilor de recuperare, pentru a asigura sustenabilitatea economică și fiscală a întreprinderilor, fără a le transforma în sarcini neîndemâncate.