Semințele trimise pe orbita Lunii în 1971 au devenit arbori uriași în toată America

Un fost pompier forestier în misiune spațială?

Când o capsulă spațială a dus pe orbita Lunii o colecție de semințe în 1971, nimeni n-ar fi ghicit că ele vor prinde rădăcini în parcurile și pe peluzele din întreaga Americă. Această premieră din timpul misiunii Apollo 14 a împletit pentru totdeauna destinul astronauților cu viitorul verde al țării.

Stuart A. Roosa, pilotul modulului de comandă, a fost cel care a ascuns aceste semințe în trusa sa personală.

Înainte de a intra în echipa NASA, Roosa a fost parașutist pompier pentru Serviciul Forestier al Statelor Unite (USFS). Tocmai de aceea, agenția a acceptat rapid experimentul. În timp ce colegii săi, Alan Shepard și Edgar Mitchell, pășeau pe Lună, Roosa dădea ocol satelitului nostru la bordul navetei Kitty Hawk.

În interior, un recipient special adăsta semințe de pin loblolly, sicomor, liquidambar, sequoia și brad Douglas.

Aproape un eșec total după aselenizare!

Succesul a fost însă la un pas de a se transforma în dezastru la întoarcerea pe Pământ.

În timpul procedurilor de decontaminare de la Houston, recipientul a plesnit în camera de vid. Cercetătorii s-au temut că șocul de presiune a compromis totul. O primă încercare de germinare în Texas a eșuat lamentabil.

Doar după ce semințele rămase au fost mutate în laboratoare din Mississippi și California, experții au reușit să dea viață sutelor de lăstari sănătoși.

Unde au dispărut copacii spațiali?

Stan Krugman, genetician la NASA, a explicat că proiectul a îmbinat știința pură cu o excelentă lovitură de imagine.

Până în 1975, puieții erau gata să fie împărțiți în programele forestiere, exact la aniversarea bicentenarului Statelor Unite. Pe 6 mai 1975, Roosa a plantat primul copac oficial — un sicomor tânăr — în Washington Square Park din Philadelphia.

Președintele Gerald Ford i-a urmat exemplul, plantând un pin loblolly pe domeniul Casei Albe. Ba mai mult, Serviciul Forestier a trimis puieți și peste hotare, în Brazilia, Elveția și Japonia. Totuși, cum nici NASA și nici USFS n-au făcut un registru centralizat, mulți arbori s-au pierdut din radarul istoriei.

Ce s-a schimbat după baia de radiații din cosmos?

Lucrurile s-au lămurit abia în 1996, când cercetătorul NASA David Williams s-a pus pe treabă ca să facă un inventar oficial, impulsionat de întrebările curioșilor. După două decenii de muncă, Williams a găsit peste 75 de locuri originale în 25 de state.

Din păcate, mulți copaci n-au rezistat trecerii timpului, căzând victime urbanizării, bolilor sau vremii rele.

Un uragan violent a pus la pământ un pin celebru din New Orleans în 2005, iar exemplarului de la Casa Albă i s-a pierdut urma în timpul unor reamenajări peisagistice.

Ca să afle exact efectul zborului, experții USFS au plantat puieți din spațiu alături de arbori de control, crescuți din semințe rămase cuminți pe Pământ. După zeci de ani de observații, concluzia a fost clară: o fugă scurtă prin microgravitație și radiații n-a lăsat urme fizice vizibile. Cele două rânduri de copaci au crescut la fel. Iar tradiția merge mai departe: în 2022, misiunea Artemis I a purtat mii de semințe noi în jurul Lunii la bordul navei Orion. Astăzi, silvicultorii cresc o a doua generație destinată școlilor și parcurilor, ducând mai departe moștenirea unui vis cosmic.