Criză în termoficarea Capitalei: Pierderi uriașe de apă în rețea

Cifre alarmante la CET București Sud!

Sistemul de termoficare al Bucureștiului traversează o perioadă critică, marcată de un fenomen îngrijorător: risipa masivă de apă fierbinte care se scurge din conductele degradate direct în sol. Potrivit unei informări recente transmise de Electrocentrale București (ELCEN), compania este nevoită să introducă în circuit un volum suplimentar de 1.860 de tone de apă fierbinte în fiecare oră, adică 1.860.000 de litri, pentru a menține un nivel minim de funcționalitate a rețelei gestionate de Termoenergetica.

Această cifră exorbitantă reflectă realitatea din teren, unde numărul mare de avarii și șantierele de reparații deschise permanent au devenit o constantă nefericită a infrastructurii urbane.

Mecanismul prin care această risipă afectează confortul termic al bucureștenilor este complex. Agentul termic trimis de ELCEN către oraș se intersectează, la nivelul circuitului de retur, cu apa rece de adaos introdusă pentru a compensa pierderile. Rezultatul direct este scăderea bruscă a temperaturii agentului, fapt ce explică de ce, deși ELCEN nu a întrerupt niciodată livrarea, consumatorii primesc în case căldură și apă caldă sub parametrii nominali de presiune și temperatură.

Cantități enorme de apă tratată, procesată special pentru a îndeplini standardele tehnice necesare, se evaporă sau se infiltrează în pământ înainte de a ajunge la caloriferele cetățenilor.

O privire asupra situației de la CET București Sud scoate la iveală cifre alarmante. Aici, debitul de adaos atinge constant pragul de 900 de tone pe oră, ceea ce înseamnă 900.000 de litri de apă pierduți la fiecare șaizeci de minute.

Dacă defalcăm acest volum, observăm că doar pentru a acoperi deficiențele din rețeaua Termoenergetica pe acest segment, trebuie injectate în sistem aproximativ 15.000 de litri de apă în fiecare minut.

Gravitatea situației este evidențiată de comparația cu indicatorii contractuali: normele prevăd un debit de adaos de doar 400 tone pe oră, iar pragul pentru stări de avarie este stabilit la 600 tone pe oră.

În prezent, se înregistrează un debit dublu față de cel agreat prin contract și cu 50% mai mare decât limita de avarie. Practic, echipamentele ELCEN sunt forțate să funcționeze peste capacitatea lor maximă, gestionând un volum de apă care depășește orice previziune de siguranță.

Problema depășește confortul casnic?

Echivalentul energetic al apei fierbinți pierdute în rețeaua Termoenergetica este comparabil cu producția unui cazan de 100 Gcal/h. Această presiune exercitată asupra CET-urilor expune unitățile la riscuri operaționale majore. Instalațiile de tratare a apei sunt supuse unei solicitări constante, fiind nevoite să pregătească volume mult mai mari decât cele pentru care au fost proiectate, chiar și în scenariile de criză.

Procesul de tratare implică un consum ridicat de energie, utilizarea de reactivi chimici costisitori și uzura accelerată a pompelor și a componentelor circuitului de adaos.

Dacă această tendință de pierdere nu este stopată, există pericolul real ca instalațiile să nu mai poată compensa necesarul, ceea ce ar duce la prăbușirea parametrilor tehnologici.

Problema, însă, depășește granițele confortului casnic. Centralele ELCEN funcționează în sistem de cogenerare, producând simultan energie termică și electrică. Această energie electrică este injectată direct în Sistemul Energetic Național (SEN), fiind esențială pentru alimentarea Capitalei. „Suprasolicitarea constantă a utilajelor și operarea prelungită în afara limitelor tehnice pot genera restricții în activitatea grupurilor energetice sau, în cazuri extreme, scoaterea lor din funcțiune”, avertizează reprezentanții ELCEN.

O eventuală indisponibilitate a grupurilor energetice ar însemna o pierdere de capacitate de producție ce ar destabiliza echilibrul energetic național și ar pune o presiune suplimentară pe resursele necesare alimentării cu electricitate a Bucureștiului.

Astfel, pierderile din rețeaua de distribuție nu reprezintă doar un impediment în furnizarea agentului termic, ci devin o chestiune de siguranță energetică națională. ELCEN are responsabilitatea de a produce și livra căldura până la limita proprietății sale, în timp ce sarcina de a întreține, repara și moderniza conductele de transport și distribuție revine exclusiv operatorului Termoenergetica.

Deși modernizarea centralelor de producție este un pas necesar, aceasta nu poate compensa deficiențele unei rețele de transport care „sângerează” constant.

Pentru ca investițiile să producă efecte vizibile în confortul termic al locuitorilor, este obligatoriu ca eforturile de modernizare să fie sincronizate, vizând atât unitățile de producție, cât și întreaga rețea de distribuție a orașului.

Fără o abordare integrată, riscul ca sistemul să cedeze sub presiunea pierderilor rămâne o amenințare constantă pentru stabilitatea energetică a Bucureștiului.